Lucrarea în lemn a lui Mariusz Markiewicz surprinde două personaje – un tată și un fiu – surprinse într-un moment de solidaritate. Figura adultă, înaltă și frontală, ține în mâini un drapel, iar copilul se adăpostește lângă el, într-un gest de încredere și apropiere. Imaginea trimite la ieșirea împreună în stradă: nu ca spectacol, ci ca asumare a unei cauze și ca formă de apărare a identității.

Drapelul devine semnul vizibil al ființei naționale, iar relația dintre cei doi adaugă sensul esențial: identitatea nu este doar idee politică, ci moștenire și responsabilitate, transmisă de la o generație la alta. Textura lemnului, lăsată cu urme de daltă, păstrează asprimea și energia gestului, ca o memorie a luptei și a rezistenței. În ansamblu, sculptura vorbește despre demnitate, continuitate și curajul de a nu-ți pierde rădăcinile.