Realizată în cadrul simpozionului din 2018, dedicat Centenarului Marii Uniri, lucrarea Masă telurică propune o metaforă a fundamentului: pământul și istoria ca strat adânc pe care se sprijină orice comunitate. Volumul superior, tratat ca un disc sau blat ușor înclinat, sugerează o masă arhetipală - nu una domestică, ci una primordială, extrasă parcă din masiv, dintr-o materie veche, grea și durabilă.

Textura travertinului, păstrată brutală și poroasă, devine parte esențială a sensului: suprafața nu este netezită pentru confort, ci lăsată să vorbească despre timp, eroziune și memorie. În registrul detaliului, anumite forme pot fi citite ca trimiteri la fauna telurică (precum melcii), accentuând ideea unei lumi subterane, lente, dar persistente - un martor al duratei.

În acest context, masa apare ca loc simbolic al adunării: un spațiu al întâlnirii dintre oameni și rădăcinile lor, unde unitatea este înțeleasă nu doar ca act istoric, ci ca expresie a continuității și a apartenenței la același pământ.