Forma verticală, alungită, evocă spicul de grâu: sămânță, rod, continuitate. Nu este un spic descriptiv, ci esența lui – viața adunată într-un singur ax. - viața concentrată.

Motivul romboidal repetat amintește de ornamentul popular (țesături, porți, covoare). Viața nu e haotică; ea se transmite prin structuri culturale care dau sens și memorie.

Succesiunea formelor creează un ritm ascendent: de jos în sus, ca etapele maturizării. Spicul nu sare spre cer; se construiește. Într-un spațiu medical, spicul devine simbol al speranței: hrană, refacere, promisiunea reînnoirii.

Spicul pământului vorbește despre viața care se ridică din pământ, din tradiție și muncă, și merge înainte fără a-și pierde rădăcinile.