Femeie - Melc are una dintre cele mai frumoase povești de titlu din cadrul simpozionului din 2018. În timp ce sculptorul Grigore Sultan lucra la această piesă, o mamă, Cătălina, a venit cu fetița ei de patru ani, Eliseea. Copila l-a întrebat ce personaj va fi lucrarea, iar artistul a spus că încă nu știe. Atunci a întrebat-o el: ”Dar tu ce vezi?” Iar fetița a răspuns: ”O femeie melc”. Ideea i-a plăcut atât de mult sculptorului, încât a decis pe loc: așa va rămâne titlul. Și așa a rămas.

Și, într-adevăr, forma susține această imagine: liniile curg, se unduiesc, se încolăcesc, iar golul rotund din dreapta poate fi citit ca spirala cochiliei - „casa” melcului. E o lucrare despre plasticitate și despre paradoxul sculpturii: dintr-o piatră foarte dură, artistul obține o formă care pare moale, vie, aproape organică. În final, piesa ne arată și ceva esențial despre artă: uneori, sensul se naște din întâlnirea dintre lucrare și privitor.

Melcul înseamnă, simbolic, casă purtată cu tine, protecție, interioritate, ritm lent, răbdare, retragere și revenire. Femeia (în limbaj sculptural) poate însemna corp, fertilitate, sensibilitate, curgere a liniei, dar și prezență și grație.

Împreună, Femeie-melc sugerează o ființă care îmbină fragilitatea cu autonomia: o prezență care își poartă propriul adăpost, se mișcă lent, dar sigur, și își păstrează esența.

Prin urmare, Femeie-melc e o sculptură care invită la asociere liberă, iar lectura copilului devine un fel de „epifanie” - un moment în care forma își găsește titlul, deci și identitatea publică.