Lucrarea surprinde forța protectoare și tandrețea maternă într-o formă arhaică, verticală, cu influențe de sculptură tradițională. Mâinile mamei devin axul simbolic al compoziției – gest al ocrotirii, continuității și transmiterii vieții. Lemnul, păstrat aproape de starea sa naturală, accentuează legătura cu pământul, rădăcina și memoria colectivă, transformând figura maternă într-un arhetip universal.