Dacă unu și cu unu este o metaforă despre unitate și despărțire. Două forme aproape identice, parcă desprinse din aceeași piatră, stau față în față, potrivite să se unească, dar separate de o linie ca o fisură a timpului. Lucrarea sugerează că istoria poate rupe și îndepărta, însă asemănarea și apropierea păstrează vie dorința de a reveni la întreg. Titlul, formulat ca o condiție, amintește că unitatea nu este automată, ci o posibilitate care trebuie împlinită.