Avem în față un arhetip. Silueta verticală, masivă, cu „torso” central și extensii laterale, trimite la figura Cavalerului Trac ca simbol al străjerului dintre lumi: pământ - cer, viață - moarte, memorie - prezent.

Coloana centrală domină compoziția. Este axul (axis mundi): lege, ordine, continuitate. Cavalerul nu atacă; stă. Prezența lui e una de veghe, nu de violență. Volumele laterale par scuturi sau aripi frânte. Ele sugerează protecția comunității și, în același timp, fragilitatea ei.

Apărarea nu e perfectă, dar este asumată. Suprafața nefinisată păstrează urmele uneltei. Cavalerul Trac nu e mit lustruit; e memorie dură, arhaică, transmisă prin materie. Istoria nu se netezește, se poartă. În spațiul urban actual, figura

Cavalerului Trac funcționează ca rădăcină identitară: o reamintire că înainte de stat, instituții sau granițe, a existat paza – grija de a păstra locul. Cavalerul Trac nu celebrează eroismul spectaculos, ci demnitatea tăcută. Este sculptura celui care ține linia, nu o depășește.