Realizată în cadrul ediției din 2018, autorul lucrării Trei surori propune un simbol limpede al unității celor trei state românești, transpus într-o imagine de o remarcabilă coerență plastică: trei figuri feminine reunite într-un singur ansamblu. Personajele nu sunt portrete individuale, ci chipuri idealizate, construite ca tipologii: feminitatea devine aici semn al originii, al continuității și al identității, iar surorile - metafora înrudirii dincolo de separări istorice.

Compozițional, cele trei capete sunt articulate într-un trunchi comun, ceea ce afirmă unitatea de fond, în timp ce orientările diferite ale privirilor sugerează destine și perspective distincte. Această dublă mișcare - diferență și apartenență - este una dintre reușitele majore ale piesei: individualitatea nu este anulată, ci integrată într-o structură solidară.

Din punct de vedere formal, sculptura se remarcă prin claritatea liniilor, profiluri ferme și un ritm echilibrat al volumelor. Contrastul dintre zonele finisate ale chipurilor și textura mai brută a pietrei activează tensiunea dintre natură și cultură, dintre material și formă, conferind ansamblului expresivitate și gravitate. În ansamblu, Trei surori transformă o temă identitară într-un limbaj universal: cel al rudeniei și al unității.