Sacrificiul benevol al Anei lui Manole, pentru înălțarea templului sacru, este subiectul care incitat imaginația sculptorului. Redarea simbolistică a ultimei îmbrățișări dintre cei doi emană gingășie, eleganță, frumusețe, afecțiune, dar și multă tristețe în fața celei din urmă despărțiri.

Sculptorul alege clipa cea mai umană: ultima îmbrățișare. Titlul schimbă accentul: nu e doar Ana, ci un altar pentru Ana. Adică trupul și destinul ei devin fundament al sacrului, la fel cum, în legendă, jertfa devine condiția esențială a ridicării edificiului.

Așadar, Altar pentru Ana este un subiect despre iubirea care acceptă pierderea și despre sacralitatea construită pe sacrificiu. Nu glorifică brutal jertfa, ci o arată ca pe o frumusețe vulnerabilă: o îmbrățișare care e, în același timp, și binecuvântare, și rămas-bun.