Vas din lut, de tip castron, de mărime mare, datând din perioada culturii Cucuteni-Tripolie, mileniul IV-III î. Hr. Face parte din aceeași cercetare arheologică de la Rezina, Ungheni, din anul 1994. Executarea este grosieră, lipită. Piesa are șapte torți poziționate pe toată suprafața exterioară, uniform, utilizate pentru introducerea funiei necesre strămutării vasului dintr-un loc în altul. Vasul face parte din categoria ceramicii utilitare, exemplarul de față fiind folosit pentru depozitarea boabelor. Decorul lipsește în totalitate, fapt ce confirmă atribuția sa utilitară. La descoperire, piesa era complet fărâmată, datorită prăbușirii peste ea a podului și acoperișului încăperii în care a fost surprinsă de cataclism. Restaurarea și conservarea a fost realizată de cercetător la momentul descoperirii. Este singurul vas Cucuteni de asemenea mărime descoperit în interfluviul Prut-Nistru.