Miesteriasele ierarhii ale existenței sunt cele care domină universul și într-un sens anume, viața umană. În cazul de față sculptorul a dorit să releve ideea continuității, a perpetuării, construind simbolic ierarhia familiei sale în care el, tatăl, este poziționat la baza lucrării, urmat de copii, iar partea superioară – mama.

În vârf tronează ”pasărea-puișor”, grupul familiei. Aceasta, crescând, se va transforma în pasăre-mamă și care va învăța, la rândul ei, puișorii să zboare. Ideea manoperei este originală, îmbinarea liniilor și formelor e estetică, omogenă și armonioasă. Sculptura propune o meditație asupra ierarhiilor existenței și asupra modului în care viața umană se organizează, se transmite și se perpetuează.

Compoziția verticală construiește simbolic o genealogie: la bază se află tatăl, ca temelie și sprijin, urmat de registrele mediane – copiii – sugerați prin volume succesive, ca etape ale creșterii. Partea superioară, asociată mamei, devine zona de protecție și coeziune, coronând întregul ansamblu. Benzi/trepte geometrice înconjoară corpul organic, imprimând ritm și ordine, ca o spirală a timpului. În vârf, pasărea–puișor funcționează ca emblemă a familiei: promisiune de zbor, de maturizare și de reluare a ciclului generațiilor.