Crucifix din lemn, realizat din două părți, cu patru brațe, reprezentând chipul Domnului Iisus Hristos răstignit pe cruce. Figura Mântuitorului este sculptată separat și fixată pe suportul crucii. Piesa se remarcă prin prezența unui element iconografic rar întâlnit: la picioarele lui Hristos se află un potir, redat într-o cromatică galbenă, neobișnuită pentru acest tip de reprezentare. În mod tradițional, în acest loc este reprezentat un craniu, simbol al lui Adam; în această lucrare, potirul simbolizează sângele Mântuitorului, vărsat pentru mântuirea lumii și împărtășirea credincioșilor în cadrul Sfintei Liturghii.

Cromatica piesei este restrânsă, fiind dominată de nuanțe de galben, alb și negru, care accentuează caracterul simbolic și expresiv al sculpturii.

Prezența potirului la baza crucii are o semnificație teologică profundă, fiind asociată cu jertfa euharistică a lui Iisus Hristos. Acesta simbolizează sângele Mântuitorului, vărsat pe cruce și reactualizat sacramental în cadrul Sfintei Liturghii prin Taina Împărtășaniei. Deși rar întâlnit în sculptura populară funerară, acest element iconografic subliniază legătura directă dintre Patimi, Jertfă și mântuirea credincioșilor, oferind piesei o valoare simbolică aparte în contextul artei religioase tradiționale.