Fertilitate nu vorbește despre naștere în sens biologic strict, ci despre forța primordială a continuității. Forma masivă, așezată orizontal, evocă un corp arhaic, aproape teluric, care pare să se nască direct din pământ.

Sculptura nu se ridică spre cer, ci se întinde, se sprijină, se ancorează - ca o promisiune tăcută că viața începe și revine mereu din pământ, din materie, din răbdare. Volumele sunt geometrizate, frânte în planuri dure, dar între ele apare sfera — forma perfectă, simbol universal al germenului, al oului, al potențialului.

Această sferă nu domină compoziția, nu strigă, ci există calm, integrată, ca un nucleu al sensului. Ea sugerează viața aflată încă în stadiu latent, protejată de masa grea a formei-mamă. Fertilitate este, în esență, o sculptură despre rezistența vieții - tăcută, grea, dar inevitabilă. Nu promite rod imediat, ci afirmă condiția necesară: răbdarea, stabilitatea și acceptarea ciclurilor.