Echilibru se impune printr-o verticalitate solemnă, aproape arhaică, ca o prezență tăcută care veghează spațiul public din centrul Ungheniului. Volumul masiv, compact, este organizat într-o tensiune clară între greutate și stabilitate, între forță și reținere.

Sculptura nu caută mișcarea, ci starea – acel moment de liniște în care contrariile se susțin reciproc. Forma amintește de două figuri umane stilizate reduse la esență: capul este sugerat, nu descris, iar corpurile se sprijină reciproc, într-un gest interior de autocontrol. Suprafețele sculpturii sunt lucrate ritmic, cu urme vizibile de daltă și accentuează ideea de timp.

Poziționarea pe un soclu solid amplifică simbolismul sculpturii: echilibrul nu este fragil, ci se naște din greutate, din asumare, din contactul direct cu materia și realitatea.

Echilibru este o sculptură care cere privitorului să se oprească, să tacă și să reflecteze. Ea vorbește despre măsură, despre responsabilitate și despre acea stabilitate interioară fără de care nici omul, nici societatea nu pot dăinui.