Fund de mare

Lucrarea pornește de la o intenție asumată: să ofere publicului un subiect realist, ușor de recunoscut, dar încărcat de o semnificație profundă. Sculptorul nu inventează un mit nou, ci recuperează o „memorie” mult mai veche decât istoria omului: faptul că, într-un timp îndepărtat, spațiul Moldovei a fost acoperit de Marea Sarmatică. În acest sens, sculptura devine o lecție vizuală despre origini geologice, o punte între prezentul privitorului și un trecut preistoric.

Piatra însăși este argumentul central al lucrării. Textura ei, porozitățile și „urmele” din masă nu sunt tratate ca defecte, ci ca martori ai timpului.

Prin urmare, sculptura își împlinește scopul dublu: pe de o parte, evidențiază frumusețea internă a materialului (factura, densitatea, urmele, conținutul), pe de altă parte, transformă această materialitate într-un mesaj cultural accesibil. Privitorul nu contemplă doar un obiect artistic, ci intră într-o relație cu timpul lung al pământului: cu o Moldovă care, înainte de a fi peisaj, a fost fund de mare.

Dar tu ce vezi în sculpturile Ungheniului?

Acum ne găsești și pe prutart.com