Așteptare

Așteptare este o sculptură despre tăcerea părinților – acea tăcere care semnifică înțelepciune, gândire și meditație profundă. Lucrarea nu cere să fie privită în grabă, ci contemplată în liniște.

Este o sculptură a timpului suspendat. Două figuri – tatăl și mama – se privesc față în față, separați de o masă a tăcerii. O masă care îi unește, nu îi distanțează. Ea devine locul în care se adună cuvintele nerostite, gândurile amânate și întrebările care, la o anumită vârstă, nu mai au graba de a primi răspuns.

Figura din stânga (tatăl) este orientată frontal, cu mâinile sprijinite pe genunchi. Postura sa sugerează siguranță și stabilitate, dar și o oboseală mai degrabă existențială decât fizică. Privirea îndreptată spre femeia din față este semnul unei dorințe de dialog.

Figura din dreapta (mama), văzută din spate, este închisă într-o tăcere aproape monahală. Spatele ei devine un zid – nu de respingere, ci de protecție. Această poziționare creează o asimetrie emoțională: unul așteaptă un răspuns, celălalt așteaptă, poate, curajul de a-l oferi.

Lucrarea nu dezvăluie obiectul așteptării. Privitorul este lăsat să intuiască: o veste, o iertare sau întoarcerea celor plecați – copiii. Tocmai această narațiune sugerată oferă forță sculpturii. Așteptare nu este despre un eveniment, ci despre starea de a trăi între ieri și mâine, între spus și nespus, între speranță și resemnare.

Dar tu, ce vezi în sculpturile Ungheniului?

Acum ne găsești și pe prutart.com.