O mamă pentru toată lumea - o sculptură a iubirii tăcute. Lucrarea este rotunjită, cu trupul strâns în sine. Nu e o maternitate idealizată, ci una protectoare.

Volumul mare devine refugiu: mama nu domină, ci cuprinde devenind adăpost. Mâinile adunate sugerează ocrotire, nu posesivitate. Expresia feții e calmă, ușor zâmbitoare, fără dramatism. Este o blândețe activă, vigilentă.

Mama nu promite, nu explică - veghează. Gresia e lucrată astfel încât să pară aproape moale. Paradoxul e esențial: duritatea devine tandrețe. Iubirea maternă e prezentată ca forță care rezistă timpului.

Titlul spune totul: pentru toată lumea. Figura nu aparține unei etnii sau epoci. Este arhetipul mamei - cea care hrănește, veghează, rabdă, înțelege, iartă, rămâne, așteaptă...